Eu cu voi

"Toti suntem mari actori.Numai ca jucam ca pe vremuri,cu masti".O fraza citita ieri intr'o carte.Si confirmarea faptului ca asta e realitatea de zi cu zi.Ce ar fi daca intr'o zi,ai fi un om direct?Sa spui lucrurilor pe nume.Asa cum iti vine.Urat,frumos,nu conteaza.Sa'i spui sefului ca e un idiot si ca are pretentii absurde.Sa'i spui prietenei/lui ca in ultimul timp nu te mai trage inima sa va vedeti.Sa'i spui colegei ca munca trebuie impartita..Nu stiu ce ar iesi..Oamenii directi deranjeaza.Am observat asta.Te deranjeaza cand ti se spune adevarul fara sa fi menajat.Dar nu te gandesti ca poate asa e corect?.Asa "se cade"?Ne prefacem zi de zi,dar nu ajungem la nici o concluzie.Pentru ca noua ne e teama sa spunem,iar celalat nu realizeaza greselile pe care le face,ca nu are cine sa'i atraga atentia.Dar se poate intampla si invers:sa i se spuna adevarul si sa il creada pe celalat nebun sau pus pe hartza.Ar fi ideal ca fiecare dintre noi sa'si cunoasca punctele slabe,naravurile,slabiciunile.Caci nu poti lupta fara sa'ti cunosti intai dusmanul!!