alte noi 365 de zile

2009 a fost un an bun,chiar foarte bun pot spune.Am crescut,am inlocuit,am schimbat si am iubit.CE spuneti?cred ca am facut destule.Tin totusi sa imi cer scuze fata de cei carora le'am cauzat suparari.Nu am facut'o cu intentie.Iar in ceea ce priveste anul 2010,mi'am propus sa am mai multa grija de cei din jurul meu,pe care i'am neglijat in ultimile luni.Nici de data asta nu am avut intentii ascunse:">...In concluzie:te asteptam cu drag,2010!!!!Sa ne aduci numai ganduri bune!Restul vine de la sine!!!

Intrebari

Ma feresc sa iubesc in cuvinte.Mi'e teama de ce pot genera ele.Insa,ascultandu'l pe el,ascultandu'i gandurile,am realizat ca o poate iubi si asa.Nu e absolut nici o diferentza.E poate mai bine.In afara acestui fapt,ma simt mandra sa spun ca EL este cel mai bun prieten al meu:

"Intrebarile mele se rezuma la 4 simple si banale cuvinte: nu iti e dor? si nu ma refer aici la noi, la mine, la tine.

Ma refer la tot ce inseamna acel banal si prost inteles verb: " a iubi " .

Nu iti e dor sa simti ca sarbatorile vin si odata cu ele, apare si speranta unor clipe superbe petrecute alaturi de cineva

pe care il iubesti?

Nu iti e dor sa apartii cuiva si acel cineva sa iti apartina tie?

Nu iti e dor sa fi tu, el si restu' lumii?

Nu iti e dor de seri animate de sarutari fierbinti si imbratisari nesfarsite, pe care acum le inlocuiesti cu banale si false iesiri in oras?

Nu iti e dor sa SIMTI?

Mie... imi e... foarte dor de tot... imi e dor sa simt ca iubesc...

Vreau de la prima vena pana la ultimul vas capilar sa tanjesc cu tot corpul dupa acel drog care imi dadea sens mie, omului, si vreau ca pensula

aceea care se imbiba in tempera multicolora, facandu'mi viata sa nu mai fie intr'un banal alb negru, sa isi picteze capodopera pe panzele ventriculelor mele.

Vreau ca inima sa isi reia bataile, amortita fiind atata amar de vreme de emisferele cerebrale focusate pe lucrurile materiale...

Prefer sa fiu pe o sosea plina de serpentine imprevizibile, pe care sa le strabat alaturi de tine, decat sa merg la infinit, epuizat ca un zombie,

pe un drum drept pictat rece de un sir monoton de linii albe ce diseca soseaua cenusie si uda, ducand spre abisul uitarii...

Acestea nu sunt ganduri, acesta este sufletul meu, aceasta nu e ratiunea ce iti vorbeste, e inima, prizoniera unei celule de gheatza, care intr'o lume

monocroma, in absenta ta, va ramane in starea asta, gratiile inchisorii sentimentelor nu s'au topit, nu se topesc si nu se vor topi...

by tripl3 for her... "

Dorinta

A trecut ceva timp.Sau mai bine zis,s'a scurs saracu,eu rugandu'ma el el,iar el chinuindu'ma!!:)) si iata'ma iar aici.Vin sarbatorile!!!!yuhuuuuu!!!!!!!!urasc asta!!!:)) nu ma bucur deloc!mai rau ne complicam.Incepem sa ne facem nervi:unde petrecem sarbatorile...mama lor de cadouri,etc.asa am fost educati sa gandim si am acceptat asta cu bratele deschise.Vreau sarbatorile acelea:cand iesem afara cu sania,cadeam,ma tavaleam in zapada,oboseam urcandu'ma pe derdelush,faceam cazemate si oameni de zapada.Si acum cel mai PLACUT moment: cand intram in casa,la caldura,cu fundul rosu de atata umezeala si frig si ma bagam in patutz.Sunt momente ce nu revin,din pacate.Poate sentimente date uitarii,caci acum suntem mari.Nicidecum.Totusi,lasand asta laoparte,am o mare,mare dorinta:">.Vreau ca in seara de Craciun(merge si de revelion,treaca de la mine,sa nu fiu pretentioasa:P) sa am toti prietenii in jurul meu.Se stiu ei.Lucru imposibil de indeplinit,caci unii nici nu se cunosc.Insa le prezint aici dorinta mea.Si anume:VA vreau pe toti langa mine!!!!:)

Vreau.

vreau sa calatoresc.vreau sa cunosc oameni.vreau sa merg privind cerul,ignorand ce e in jurul meu.vreau prietenii cu mine.vreau o palarie mare care sa ma fereasca de soare si de privirile iscoditoare.vreau o masina veche si o esarfa.vreau nisip si vreme torida.vreau apoi o barca si ape involburate.vreau o calatorie spre nicaieri,un rucsac si apa.vreau bocanci si nisipuri miscatoare.vreau o vesta de salvare si o mare linistita..vreau mult vant si un turban.vreau un ceas cu ecranul complet gol.vreau tot ceea ce vreau sa am!!

din nou eu..

Am invatat!!!!am aprofundat!!!In sfarsit!Acea lectie pe care o dadusem uitarii,acea definitie...mi'a fost reamintita.Intr'un alt context..3 ani mai tarziu.Nu la aceeasi intensitate,dar aproape la fel..Deci exista:)

Perfect.

O seara perfecta.O cafenea splendida.Un ceai deosebit.O lumanare fermecatoare.Mult fum de tigara.Cel mai bun prieten.

despre Ei

Azi ma plictisesc.Sunt la munca.Intr'o mica pauza ce nu se termina niciodata:)) imi plac pauzele,imi plac zilele neaglomerate,in care ne stragem toti in jurul unei mese si barfim:ce au mai zis sefii,ce a mai facut O. cu ultimul ei iubit MAXIm(stie ea:))),cum se mai descurca A. cu chiria,ce tampenii am mai facut eu.Bineinteles ca nu lipseste M. care tine neaparat sa ne arate unde am gresit:">.Si din vorba in vorba o dam in discutii filosofice,ne contrazicem si la final ne certam.de obicei,eu sunt cea care pune capat cand observ ca e rost de suparare.Partea buna e ca ne trece repede:) e superb sa ai colegi minunatzi:)

ma doare...

In seara asta chiar m'am suparat.Eram in metrou.ma intorceam de la serviciu.La un moment dat intamplarea a facut sa'mi intre ceva in ochi.In acelasi timp,citeam un sms.Si ma jena,si ma ustura si ma manca,imi lacrima si ma scarpinam,etc.Nerver mind.Si aici vine partea dragutza.Un nene din fatza mea se tot holba la mine.Se uita o data,se mai uita o data,apoi fiindu'i oarecum lene sa'si mai mute privirea,se uita insistent.Imi venea sa strig:"NU!!!!nu mi'a dat sms ca vrea sa ne despartim!!!pur si simplu mi'a intrat ceva in ochi!!!!!!!!!"Oamenii astia chiar sunt idioti.Foarte multi dintre ei.Am observat aceeasi reactie cand urca cineva cu un copil bolnav sau o persoana ciudata.Se uita insistent la el,il studiaza,ii analizeaza reactiile,vor sa se convinga cat de ciudat e.Fiecare om e ciudat in felul lui.Sau cum am citit mai demult pe undeva,un monstru e o fiinta diferita de celelalte.Dar asta il face monstru:-?? Nimic altceva dupa parerea mea.Gata..mi'a trecut...am spus ce ma durea...sper sa nu mai scriu despre chestii de genul niciodata:)

Prietenie

Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain.Este casatorie a sufletului,este cea mai buna garantie de securitate in conditia noastra precara.Nu oricine stie sa fie prieten.Sa oferi prietenie inseamna totodata sa renuntzi la propria persoana si la interese.Inseamna sa iubesti fara sa fi atent la defecte si calitati.Calitatile prietenului sunt cele care infrumuseteaza relatia ,iar defectele sunt cateva dintre motivele pentru care trebuie sa ii ramai alaturi.Foarte rar o prietenie dureaza o viata.Imi e teama sa recunosc acest lucru.Ma intristez la gandul ca va veni o zi in care fiecare o va lua pe drumul lui.O zi in care nu vom mai avea ce sa ne spunem.O zi in care vom fi atat de fericiti,dar separat.Dar inainte de asta,sunt fericita la gandul ca astazi aniversam 8 luni de prietenie!!!

Nu eu..

Nu am mai scris demult nimic.Si asta pentru ca ma simt straina de acest blog.Nu mai inseamna ce a insemnat pentru mine.Cuvintele mele au cu totul si cu totul alt inteles,nu ma pot desfasura in voie...simt ca scriu doar pentru anumite persoane,nu pentru toti si mai ales,pentru mine.E o perioada dificila din punctul asta de vedere..sper sa pot trece cu usurintza..

sentimente

De ce tindem sa ne batem joc de cei care ne iubesc?Sa calcam in picioare sentimente,sa aruncam la cos flori...Suntem mandri ca suntem iubiti,dar nu raspundem la fel.Il tratam pe acela ca si cand iubirea ce ne'o poarta l'ar situa sub nivelul nostru.De parca ar fi o rusine sa iubesti.Cand ati avut ultima data curajul sa spuneti "te iubesc!" fara teama de a nu primi un raspuns pe masura?Eu nu imi amintesc.Si eu fac parte din categoria celor care nu spun "te iubesc".Mi'e teama.De parca mi'as semna sentinta la moarte.De parca ,gata,am spus'o si m'am injosit.Si stiu ca nu e asa.Tocmai d'aia ma lupt cu mine,pentru a ma corecta.Pentru a inlatura teama.O teama nejustificata.

picteaza!!!!

Cautam Fericirea in bogatie,in sentimente,in oameni,in momente,in oportunitati,succese.Cautam acolo unde nu e si batem la porti inchise.Si tocmai pentru ca nu o gasim,ne inversunam si mai batem odata.Poate se trezeste si isi deschide bratele catre noi.Dar nu.Nu se trezeste.Si nu,mainile ii sunt incrucisate la piept.Deci nici treaza nu ne'ar folosi.Asta pentru ca ea este in mainile noastre,asteptand primul pas."TU picteaza,ca Dumnezeu noteaza".Asa functioneaza totul.Intreaga noastra Fericire incepe cu o pensula si o paleta de culori.Insa foaia nu este intotdeauna alba.Deseori pictam peste un tablou mai vechi,cu ale carui culori se amesteca si acestea...

Eu cu voi

"Toti suntem mari actori.Numai ca jucam ca pe vremuri,cu masti".O fraza citita ieri intr'o carte.Si confirmarea faptului ca asta e realitatea de zi cu zi.Ce ar fi daca intr'o zi,ai fi un om direct?Sa spui lucrurilor pe nume.Asa cum iti vine.Urat,frumos,nu conteaza.Sa'i spui sefului ca e un idiot si ca are pretentii absurde.Sa'i spui prietenei/lui ca in ultimul timp nu te mai trage inima sa va vedeti.Sa'i spui colegei ca munca trebuie impartita..Nu stiu ce ar iesi..Oamenii directi deranjeaza.Am observat asta.Te deranjeaza cand ti se spune adevarul fara sa fi menajat.Dar nu te gandesti ca poate asa e corect?.Asa "se cade"?Ne prefacem zi de zi,dar nu ajungem la nici o concluzie.Pentru ca noua ne e teama sa spunem,iar celalat nu realizeaza greselile pe care le face,ca nu are cine sa'i atraga atentia.Dar se poate intampla si invers:sa i se spuna adevarul si sa il creada pe celalat nebun sau pus pe hartza.Ar fi ideal ca fiecare dintre noi sa'si cunoasca punctele slabe,naravurile,slabiciunile.Caci nu poti lupta fara sa'ti cunosti intai dusmanul!!

Sub lupa

Imi place cand in viata mea apar situatii neplacute.E doar o modalitate prin care mi se arata ca am gresit,ca nu sunt in regula eu cu mine.Si in momentul ala ma iau la o discutie si fac bilantul ultimelor zile.Am 2 coloane:ganduri pozitive si ganduri negative.De cele mai multe ori,imi dau seama unde e greseala.Si incerc sa o corectez.Pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa schimbi,sa ierti,sa vindeci.Totusi,pansamentul nu merge lipit de prea multe ori..dar eu incerc asta, in speranta ca o sa uit sa mai gresesc.

afara ploua.pe voi nu.

Sunteti insensibili.Rai.Nepasatori si absurzi.Inteligenti si nefolositori.Inzestrati cu suflete, degeaba.Sunteti mari in arta raului.Sunteti bogati in ura,dispret,lacomie,ciuda.Simtiti nevoia de a umili,umilindu'va pe voi in acelasi timp.Sunteti irascibili.Cautati raul acolo unde nu e,si daca nu e, ii faceti loc.Sunteti prevazatori cu tot ce va inconjoara.Studiati aerul inainte de a'l inspira si muriti sufocati.Cautati acea cale scurta spre succes si lungiti drumul.Mariti pasul si pierdeti timpul.Va sustrageti,miorlaitzi,aprobati si va plangeti de scalvie.Schimba'te!!!!!

eu.Eu.EU

Astazi m'am simtit bine,dupa mult,mult timp.Am fost linistita.Am privit problemele altfel.Azi am stat si mi'am amintit.De mine,eu cea din trecutul indepartat,de mine cea de lunile trecute,si apoi de mine cea de acum o luna.Mi'am amintit de mine pe capitole.Dar totusi nu stiu asta al catelea e.In orice caz,am parcurs un drum lung.Iar cand ma uit in spate nu ma mai zaresc.Sunt departe de ceea ce am fost si foarte aproape de ce mi'am dorit sa devin.In continuare gresesc si totusi am senzatia ca detin controlul.E o lupta mascata de o profunda liniste.La sfarsitul balului voi descoperi adevarul.

SUNTEM in criza

Tot mai multi oameni se plang din cauza crizei.Se simt si se declara neputinciosi..Singurul raspuns la problemele din jur este: "E criza!".Scuzati,nu era semnul exclamarii la sfarsit.Era punct.Pentru ca pana si acel semn de exclamare ar fi insemnat ceva.Dar ei asta fac,se lamenteza.Si nimeni nu incearca sa faca nimc,crezandu'se doar o furnica in multime.Dar nu e asa.Suntem mari.Mai ales atunci cand speram,cand iubim,cand construim.Am citit astazi ceva care m'a impresioinat placut.Autorul unei carti ne propunea sa dam echivalentul in bani al bunurilor noastre,pentru a ne arata cat suntem de bogati.Iar apoi ne intreba:"Cat valoreaza libertatea ta?Ce poti spune despre cei pe care ii iubesti si care te iubesc?Cat ai cere pentru a renunta la ei?Dar ochii tai?Ai renunta la un ochi pentru un milion de dolari?Ce poti spune despre mainile sau picioarele tale?Cinci milioane de dolari?Zece milioane?" E extraordinar cat de multe avem...Dar noi vedem numai partea goala a paharului.

eu

E curios cum ma ragandesc de pe o zi pe alta.Azi sunt cel mai mare critic al meu.Maine imi iert orice.Azi sunt o luptatoare si nu las sa treaca nici un minut fara sa fac ceva important.Maine ma consider o norocoasa si cred ca doar pocnind din degete voi obtine ce vreau.Azi te vad un interesat.Maine incepi sa'mi semeni a prieten.Care e realitatea?Sau sunt 2 de EU aici?

In multime

M'am intrebat ieri daca exista iubire neconditionata.Iar raspunsul pe care mi l'am dat a fost "da!".Si asta pentru ca am gasit oameni ce pot fi iubiti neconditionat.Nu toti avem harul acesta.De a ne face iubiti neconditionat.Nu exista o reteta pentru asta.Trebuie doar sa inveti sa vezi dincolo de aparente.Si cum spuneam,raspunsul e da.Am intalnit oameni extraordinari,de la care nu ceream nimik si care nu imi cereau nimik.Era asa..magic.Dar am intalnit si exemple din cealalta categorie.Care simteau nevoia sa ceara ceva pe langa iubirea oferita.Sa obtina anumite lucruri.Sa isi confirme ceva.M'am revoltat,am plans,am batut din picior,si m'am calmat.Cum asa?Pai simplu.Vina nu era a mea.Eu procedasem corect.E imposibil sa spui ca iubirea e de vina...

picaturi

Vei ajunge vreodata sa iubesti o persoana pentru ceea ce este,si nu pentru beneficiile pe care ti le aduce?vei reusi sa vezi dincolo de aspectul fizic al cuiva?vei descoperi ce se afla dincolo de teatrul jucat de cei din jur?vei simti ce se afla in strangerea de mana a celuilalt?sau ce iti inspira parfumul unei persoane??sau sa analizezi la ce te duc cu gandul unghiile ei mici si degetele ei fine....sau te gandesti vreodata cati pasi mici face de la casa ei pana la tine?sau de cate ori a respirat greu,grabindu'se sa te vada?de cate ori nu a plans,gandindu'se ca te-a suparat,greseala fiind insa a ta..?cate seri nu a stat sa gaseasca 2 stele carora sa le puna nume,ca mai apoi sa stea saptamani sa se gandeasca pe care le'a ales...si totul..pentru ca tu sa fi orb...

pentru inceput...eu

O noua zi!O noua zi trecuta..si parca iar simt ca n'am facut nimic folositor.E un lucru ce mi se intampla destul de des..am aceasta senzatie ca zilele trec fara sa fac ce trebuie,insa nici eu nu stiu incotro trebuie sa ma indrept si unde trebuie sa ajung.Sau poate nu destinatia e importanta,cat drumul parcurs,si nu conteaza scara pe care o urci,ci treptele pe care pasesti.Legat de trepte,imi aduc aminte de scarile blocului meu,pe care le coboram in viteza pe cand eram copil.Exista o anumita treapta,diferit colorata de celelalte,pe care nu trebuia niciodata sa o calcam.Spuneam ca este o treapta ghinionista.Nu imi amintesc de unde ne venise ideea,dar totusi respectam cu sfintenie regula asta.Asa si cu "scara" vietii mele,poate o urc,uitand sa ma feresc de acea treapta.Si acea treapta se tot repeta,la nesfarsit,si uite asa sunt obligata sa cobor si sa o iau de la capat.Si o sa ma intrebati acum de ce nu iau liftul?:)) mda...pai pentru ca liftul nu reprezinta nimic,nu imi ofera satisfactia urcarii treptelor...ma ajuta sa nu obosesc si astfel ajung sus odihnita dar suparata pe faptul ca nu am invatat nimic,ca nu am muncit,ca am pierdut timpul...grabindu'ma.